Handabl la CM – Ziua a 11a: Poveste din Hamburg

O singură zi a mai rămas din a 23a ediție a Campionatului Mondial de handbal feminin. Weekendul final se desfășoară la Hamburg, iar aseară s-au disputat semifinalele. În urma lor, am aflat care sunt cele două finaliste.

Norvegia

Susținută de peste 8000 de fani, mașinăria de handbal a Norvegiei nu și-a pus nicio clipă problema că s-ar putea împiedica de Olanda. Într-un meci care a opus o mare parte din jucătoarele non-maghiare din primul șapte al Gyorului (Groot si Broch de partea olandeză, respectiv Grimsbo, Mork și Oftendal pt nordice), Olanda a fost cotropită de propriile slăbiciuni. În primele 12 minute, echipa pregătită de Helle Thomsen a marcat o singură dată, iar antrenoarea de origine daneză solicitase deja 2 timpuri de odihnă. Norvegia a fost din nou de neoprit, chiar dacă nu a mai forțat la fel în repriza a doua, iar singura mea mirare legată de acest meci a fost că Helle nu a jucat niciodată fără portar, așa cum o făcuse de multe ori atât aici, în Germania, cât și anul trecut la Campionatul European din Suedia. Scorul final a fost 32-23 pentru Norvegia.

Franța

A urmat meciul de 1X2, unde două echipe care au început greu și au impresionat pe parcurs s-au bătut din primul până în ultimul minut pentru un loc în finală: Suedia și Franța. Meciul a fost extrem de tensionat, ambele tabere concentrându-se pe a își anihila adversarul, motiv pentru care golurile au venit în special când a venit și greșeala în apărare. După cum prefața una dintre jucătoarele franceze, echipa lui Krubholz a fost mai disciplinată în defensivă și a primit foarte rar gol atunci când reușea să se așeze și avea timp să contracareze atacurile poziționale ale Suediei. Bella Gullden a fost marcată foarte strict, deși nu om la om, și nu a reușit mai nimic în acest meci.

Un mare avantaj al Franței a fost banca de rezerve sau lotul extins. Houette, Lacrabere sau Pineau nu au jucat deloc sau au făcut-o foarte puțin în prima treime a meciului. Mai mult, Orlane Kanor, un nume care probabil nu vă spune nimic, a stat în teren aproape 10 minute în debutul părții secunde. Kanor are doar 20 de ani și 1m79, joacă inter stânga pentru Metz și a ajuns la echipa mare deși statistica nu o remarcă în perioada junioratului; totuși, este considerată una dintre marile speranțe ale handbalului francez.

Revenind la meci, trebuie spus că presiunea și tensiunea au fost clar factorii determinanți. A contribuit la aceasta și atmosfera bizară din tribune, unde suporterii  norvegienii au încurajat mai mult tacit echipa Suediei, iar liniștea din sală era uneori cam bizară. Ambele echipe au acuzat decizii nefavorabile ale arbitrilor, dar este destul de clar că tot încordarea cu care s-a jucat a fost cauza acestor proteste. Arbitrii au avut de condus un meci extrem de greu și cred că s-au achitat cu brio.

Pe parcursul jocului, Franța a reușit să se desprindă la 4 goluri de două ori. Prima oară, la 10-6 în min 20. Atunci, Suedia s-a mobilizat exemplar, a marcat de 6 ori consecutiv și a intrat la pauză într-un final cu 12-11. În repriza a 2-a, Franța a avut 19-15 și din nou scandinavele au reintrat în meci reușind să egaleze. De această dată, elevele lui Krumbholz au ținut mai bine de meci și s-a mers într-un echilibru pur până la 22-22. Pineau a fost extraordinară în ultimele 5-6 minute din meci, la fel și Amandine Leynaud (din nou) în poartă, iar Franța a reușit să înscrie de 2 ori în ultimele 2 minute și să câștige cu 24-22.

Ce urmează

Astfel, Franța și Norvegia se vor reîntâlni dumincă în finala Campionatului Mondial de handbal feminin, așa cum au făcut-o și în urmă cu 6 ani, în Brazilia. Partea interesantă este că ambele echipe vor avea aceași oameni pe bancă, Olivier Krumbholz pentru Franța, respectiv Thorir Hergeirsson pentru Norvegia; mai mult, fiecare dintre cele două echipe au în lot astăzi câte 6 jucătoare care au evoluat în finala din 2011.

Apropos, un fun fact pentru colegii, prietenii și suporterii care cer demisii pe bandă rulantă.

Din 1984 și până astăzi, adică în 33 de ani, echipa de handbal feminin a Norvegiei a avut doar 3 antrenori: Sven-Tore Jacobsen, Marit Breivik și Thorir Hergeirsson.

Noi vrem 2 antrenori pe an, dar echipa să joace ca Norvegia. 🙂

Telegramă de la Hamburg

Organizarea acestui turneu final îmi pare foarte slabă. Este departe de ceea ce fac EHF și Federația Maghiară la Final 4-ul Ligii Campionilor la Budapesta. Astăzi, cu 40 de minute înaintea începerii primului meci, accesul în sală era blocat în câteva cozi înfiorătoare, câte una pe fiecare latură de acces. Detectoare de metal și o îmbluzeală complet haotică.

Căteva mii de norvegieni așteptau să vadă meciul și să își încurajeze echipa, dar era evident că nu vor intra în sală mai devreme de min 15 al partidei. Cu toate astea, în jurul meu fețele erau zâmbitoare și relaxate. Ba chiar la un moment dat, scandinavii au început să cânte “Heia Norge“. Singurul deranjat de situație eram eu. Și în curând un alt grup de români pe care doar i-am auzit că “așa ceva nu se poate”. Norvegienii își păstrează nu doar calmul, dar și bucuria, și mă gândesc ce înseamnă să trăiești într-o societate care nu te frustrează la fiecare pas. Accepți altfel o coadă, poți chiar crede că se întâmplă pentru securitatea ta. Nici măcar nu te deranjează că 6 nebuni experimentați în ale cozilor se descurcă mai bine (mai rapid) în situație. Pfu..

Din motive necunoscute, meciul al doilea s-a jucat la 20:45 ora locală, în loc de 20:30 cum era anunțat. Asta înseamnă o pauză de fix 2 ore între meciuri. Stupid, plictisitor, inutil. Am profitat însă de situație pentru a cumpăra de la magazinul oficial al competiției mingea propusă ca premiu pe pagina de facebook.

Între meciuri, miile de norvegieni au luat cu asalt barurile din holul sălii, astfel încât s-au format niște cozi de zici că eram la concertul lui Robbie Williams de la București. 40 de minute pentru o bere și un snack. Aici, un puști a încercat să sară rândul, fix în fața mea, iar cineva din spate a simțit nevoia să îi spună “El (adică eu) a așteptat cu 10 minute mai mult decât tine ca să cumpere ce are nevoie. Te rog să îl lași“. Wow. Apoi, un cuplu de francezi m-au văzut cu un fular pe care scrie “FRANCE” și s-au bucurat tare. “Nu suntem siguri, ce bine”. Îi explic că nu sunt francez, că sunt român, dar îmi place mult naționala lui Krumbholz și îmi răspunde “Oooo… Cu atât mai mult… Mulțumim de susținere“.

Cam așa e atmosfera în jurul meciurilor. Norvegieni care pun o perucă uriașă cu steagul Olandei, olandezi care testează coarnele vikingilor și își fac selfie-uri, toți împreună râd la o bere. Când începe meciul Suediei, fanii norvegieni strigă (până se plictisesc, e drept), în suedeză “Hai Suedia”. Încerc să îmi imaginez momentul în care fanii români ar striga vreodată “Hajra Magyarorszag” sau cei maghiari “Hai România”, că suntem la fel de vecini ca scandinavii, și mă bufnește râsul. Dar și noi și ungurii vrem în continuare să avem atât handbal cât și o societate ca-n Suedia și Norvegia. Mult succes!

0 Comments Join the Conversation →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *