Handbal la CM – Ultima zi. Franța este campioană. Magnifique.

S-a încheiat și balul. Franța a devenit campioană mondială la handbal feminin, pentru a doua oară în istorie; și tot pentru a doua oară o face cu stil, de data aceasta învingând o națională a Norvegiei ce părea de neoprit.

France – Chapeaux bas.

Oftendal o să marcheze maxim 3 goluri” îmi spunea un suporter francez înainte de meci. Căpitanul Norvegiei a jucat la Paris Issy timp de 4 ani și este cunoscută atât de jucătoarele cât și de staff-ul tehnic al Franței. Sigur, cam așa a fost, doar că locul ei a fost luat de Nora Mork, dar și de acțiunile absolut geniale ale Veronicăi Kristiansen. Cele două au marcat în total 14 din cele 21 de goluri ale Norvegiei.

Meciul s-a jucat în apărare. Norvegia a început mai bine și a reușit să contracareze pasele către fostul pivot al Craiovei, Laurisa Landre, o schemă clasică pe care franțuzoaicele o folosiseră foarte mult până astăzi. Nordicele reușiseră să se desprindă la 7-4, dar Franța a revenit în joc, în special grație intervențiilor precise ale portăriței Amandine Leynaud și a intrat la pauză cu 11-10, chiar dacă a jucat ultimele minute în inferioritate, chiar de 4 contra 6.

Franța a început în forță repriza secundă și a luat un avans de 3 goluri, pe care l-a pierdut însă spre jumătatea reprizei, când norvenciencele au condus cu 19-18. Extrema lui Metz, Manon Houette a înscris 2 goluri imposibile și a ținut Franța în meci. Finalul a fost fabulos, cu franțuzoaicele reușind să se desprindă la 2 goluri în min. 58 (22-20) și cu Norvegia care, incredibil, s-a panicat și a greșit. Scorul final a fost 23-21 și reflectă perfect realitatea din teren.

Victoria echipei franceze este cu atât mai mare și mai semnificativă cu cât Norvegia a jucat încântător tot turneul. Krumbholz a reușit să anihileze o echipă care părea absolut invincibilă, o echipă care bătuse Rusia la 17 goluri, susținând teoria (sau opinia) mea că este cel mai mare antrenor de handbal feminin din lume.

S-a pus pe seama prestației portarilor înfrângerea Norvegiei, dar nu știu ce li se poate reproșa lui Grimsbo și Lunde. Franțuzoaicele au atacat până la limita jocului pasiv și au aruncat la poartă, în principiu, doar când erau sigure de gol. A cântărit cu siguranță și faptul că Norvegia a ratat 4 aruncări de la 7m, dar, pe de altă parte și Franța a avut jucat minute bune în inferioritate. În timpul și în euforia meciului, am avut senzația că era greu să iei o hotărâre mai discutabilă decât să pui un cuplu danez să arbitreze Norvegia. Sunt curios cum mi s-ar părea acum, la reluare, deciziile celor 2 arbitre, care cu siguranță au oferit acele proverbiale 5 procente ale gazdelor. Căci, vorba unor suporteri olandezi, indiferent unde se joacă Mondialul, Norvegia este acasă, fiind susținută de fiecare dată de câteva mii de suporteri!

Victoria Franței nu este întâmplătoare. Anul trecut, la europenele din Suedia, ele reușeau un loc 3, după ce un gol primit în ultima secundă le adusese ca adversar Norvegia în semifinale. Și la Olimpiadă echipa lui Krumbholz a făcut performanță, cedând doar în finală după un meci cu Rusia. Sunt rezultate constant bune, ale unei naționale construite pe scheletul lui Metz și completată cu vedetele Lacrabere și Leynaud (de la Vardar), Niombla și Ayglon (de la CSM), Pineau (de la Brest) și Dembele (de la Rostov). Franța culege laurii, devenind campioană mondială în 2017.

Portocala pragmatică

Înaintea finalei, am avut parte de un meci pentru bronz absolut incredibil între Suedia și Olanda. S-au întâlnit două echipe care joacă extrem de asemănător, care se cunosc foarte bine și care se aflau la capătul unui turneu epuizant. Olanda a dominat destul de clar prima repriză și a reușit să intre la pauză cu 14-8, iar în debutul reprizei secunde a marcat de două ori ducând scorul la 16-9. Ceea ce a urmat a fost incredibil. Până în min 51, olandezele nu au mai marcat deloc, iar oricât de multe mingi a scos Tess Wester sau câte greșeli au făcut suedezele, scorul a ajuns 16-18. Apărarea scandinavă s-a mobilizat impecabil, forțând Olanda la vreo 4 sau 5 jocuri pasive sau la mingi aruncate aiurea. Nici 7 contra 6, elevele lui Helle Thomsen nu au reușit să marcheze, ratând din absolut orice poziție.

Coșmarul acestor 18 de minute fără gol s-a încheiat cu o reușită a Angelei Malestein, care a redus la 18-17. Incredibil ce poate să însemene un gol într-un meci. Căci după ce extrema olandeză a înscris, echipa și-a revenit la jocul din prima repriză, întorcând din nou reuzultatul la un 23-20 ce părea SF cu doar câteva minute în urmă.  Suedia parcă a vrut să demonstreze că ce începe prost se și termină prost, iar ce ai făcut între început și sfârșit nu mai contează. Două meciuri slabe au făcut Gullden, Hagman și compania la acest mondial: cel cu Polonia, din prima zi și cel de astăzi, cu Olanda. Suficient pentru a nu fi pe podium.

Chiar dacă nu a jucat deloc convingător, Olanda a profitat de șansa tabloului și a reușit să câștige medaliile de bronz. Statistica va ține minte că între 2015-2017, elevele lui Helle Thomson s-au clasat în primele 4 echipe la toate cele 4 competiții la care au participat (2 campionate mondiale, unul european, plus Olimpiada de la Rio).

All stars team

Au fost mai multe echipe care au jucat în jurul unei vedete, așa cum a făcut-o și România. Motiv pentru care, performanțele Cristinei Neagu nu au fost suficient de remarcabile pentru a fi inclusă în echipa ideală a competiției. Acolo, cifrele o consideră drept cel mai bun portar pe Katrine Lunde, ceea ce după părerea mea nu e întocmai corect având în vedere ce plus uriaș au însemnat Leynaud sau Wester pentru echipele lor.

Interii, previzibil, au fost Lois Abbingh (singura aleasă în AST care nu joacă la o echipă din Liga Campionilor) și Nora Mork. Extremele sunt tigroaica Natalie Hagman care a făcut, într-adevăr un turneu de excepție și Siraba Dembele. Cel mai bun coordonator de joc a fost cosiderata Grace Zaadi, un pic stupid având în vedere că MVP-ul turneului a fost aleasă, pe bună dreptate, norvegianca Stine Oftedal. Nici decizia de a o considera pe Yvette Broch cel mai bun pivot nu am înțeles-o, dar cu logica IHF nu te pui :).

Lotul campioanei mondiale în 2017, Franța

Blandine Dancette, Camille Ayglon, Allison Pineau, Laurisa Landre, Astride N’Gouan, Grâce Zaadi, Amandine Leynaud, Manon Houette, Kalidiatou Niakaté, Cléopâtre Darleux, Siraba Dembélé, Laura Flippes, Orlane Kanor, Béatrice Edwige, Estelle Nze Minko, Gnonsiane Niombla, Alexandra Lacrabère.
Antrenor: Olivier Krumbholz.

 

 

0 Comments Join the Conversation →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *