FC(IRI)SB

Nu ne ajungea că avem 2 Stele, 2 Craiove, nu știu câte Rapiduri, ne trebuia ca boala aceasta grea a crizei de identitate să se exitindă și în muzică. Habemus 2 x IRIS. Respectiv, trupa s-a spart în două: Cristi Minculescu a plecat alături de Boro și de Valter, lăsându-l pe fondatorul grupului, Nelu Dumitrescu alături de Relu Marin cu marca înregistrată la OSIM. Nelu și-a strâns alături alți muzicieni, inclusiv pe Nuțu Olteanu, care la rându-i este membru fondator al trupei, și merge mai departe. Dar surpriza adevărată a venit de la Cristi Minculescu & colegii care au anunțat că vor continua sub denumirea “IRIS”.

E greu de discutat pe povestea concretă a trupei, în special pentru că orice-ai vrea să spui cu voce tare nu o spui din respect față de toți muzicienii implicați, care astăzi se cam fac de basme la 50 de ani. Dar, după cum spuneam, având în vedere că trăim niște vremuri în care brandingul e cel mai important, criza identitară și/sau blocarea repertoriului sunt cele mai rele lucruri care se pot întâmpla în viața unei formații.

A dracului ironie face ca în cele mai notabile schisme din muzica românească să fie implicate exact trupele care au vorbit constant despre prietenie, spirit de gașcă, banii nu contează, libertate etc.: Compact, Vama Veche, Phoenix și acum Iris.

Am avut șansa și neșansa de a produce turneul “Din nou împreună” cu Iris & Cristi Minculescu. Dincolo de miile de oameni care au venit la concerte, din păcate, au mai fost atunci niște mii de oameni care comentau pe facebook și pe youtube, mai des decât puteam noi modera, “S-au terminat banii?”. Irisul ăla mare, iubit și respectat universal nu mai există, la fel cum nici Vama Veche nu mai există. O parte dintre fani urmează una sau alta dintre rezultante, dar o altă parte a abandonat ambele trupe, fie pentru că s-au simțit înșelați, fie pentru că vor să rămână cu amintirea idolilor lor în ce mai buna formă pe care și-o pot reprezenta.

De ce nu rezistă trupele?

Răspunsul superficial ar fi “din cauza banilor”. Dar nu e chiar așa. Banii sunt vârful icebergului. Trupele astea au zeci de ani în spate. La naiba, în zilele noastre sunt multe căsnicii, prietenii sau cluburi de fotbal care nu rezistă 10 ani cât a rezistat Vama Veche sau 40 de ani cât a rezistat Iris.

În anul 2012, când eram la VUNK, am avut 17 concerte în luna august. Asta însemna minim 25 de zile pe drum, 8 oameni în microbuz, 17 nopți în camere de hotel, de fiecare dată alta, în care îl vedeam în fiecare dimineață pe Maga care folosea mereu toate prosoapele din cameră înainte să apuc să fac duș. Iar luna august nu venea după și nu era urmată de 3 luni de pauză. Sub 8 concerte nu erau decât în ianuarie. Pe 15 august, la Tulcea a izbucnit primul conflict între doi colegi din echipă, la bere, pe un subiect ridicol. Pe 3 septembrie, la Eforie Sud, al doilea, mult mai violent, cu unul dintre membri amenințând că pleacă din trupă. Oricât de prieteni eram, oricât ne distram, oricât de mult ne bucura să facem ce facem, oricâte acțiuni de HR încercam, uzura își făcea treaba ei firească și la un moment dat te deranja și că unul de lângă tine respiră. Unii (cum ar fi Cornel sau Nicu) luau chestiile astea foarte ușor, alții mai rău.

Well, dacă le-aș povesti lui Cristi Minculescu și lui Nelu Dumitrescu despre ce lună grea și plină am avut eu în august 2012, ar râde de mine; sau dacă ar fi nervoși, m-ar plesni. Pe bună dreptate. Iris, Compact sau Holograf făceau la finalul anilor ’80 în jur de 350 de concerte pe an. Adică doar asta făceau, uneori de 2, 3 sau chiar 4 ori pe zi. Și ne întrebăm de ce se instalează uzura?!

Astăzi e greu să mai știe cineva de ce nu se mai suportă reciproc Nelu Dumitrescu și Cristi Minculescu. Sunt mici conflicte inerente adunate de-a lungul anlior. Care se adună și care explodează. Nu este vorba despre bani, este vorba despre ce reprezintă banii ăia, despre senzația de sub-apreciere, de “vreau să împărțim direct proporțional cu ce producem”. Pentru că…

Trupa tradițională a murit.

Da, trupa aia romantică de rock în care 4, 5 sau 6 membri fac treabă împreună și împart totul frățește este moartă și neîngropată. Sigur, mai sunt situații, mai sunt excepții, în special acolo unde nu e mai nimic de împărțit, de obicei în underground. Ce paliere să mai faci dintr-un fee de 800 – 1500 de euro?!

Dar în trupele profesioniste, care se doresc microbusinessuri antreprenoriale, lucrurile nu au cum să mai stea așa, pentru că munca nu este egală. Nu prea are cum să fie egală. Efortul pe care îl face frontmanul este mai mare, căci chipul cunoscut are de dat interviuri, are de făcut poze cu fetele (nu toate sexy), are de girat eventuale întâlniri cu parteneri. Adică, folosind un jargon, “face maimuța” pentru ca trupa să obțină cântările. În realitate, există un lider al trupei care gestionează toate mizeriile: de la ANAF, până la eventuala relație cu echipa profesională din jurul trupei. Există în realitate unul care face muzica și versurile (în cea mai mare parte a cazurilor este unul dintre cei 2 de mai sus).

Și atunci nu prea e corect față de ei. De fapt, e fix discuția comunism vs piață liberă. Cel care face mai mult e frustrat, iar frustrarea poate erupe rapid dar și după ani și ani.

Îmi amintesc, apropos de situația de la Vama Veche, că în perioada în care repertoriul era blocat, onorariul trupei lui Chirilă adunat cu cel al celor de la Trupa Veche era mai mic decât cel al trupei Vama Veche înainte de despărțire. Acolo se vedea cel mai bine cât de unfair era împărțeala egală, căci 3 membri din trupa inițială (75% din acționariat) reușeau fără Chirilă să obțină doar 33% din onorariu.

Ce e de făcut?

Cred că sunt două lecții de învățat:

  1. O trupă trebuie să își seteze bine modul de funcționare încă de la început. Prietenia e prietenie, banii sunt bani. E îngrozitor de trist și de dureros să vezi prietenii stricate de frustrari financiare… În ’77 când s-a înființat Iris, nu era nimic de împărțit. V-aș sfătui să SCRIEȚI PE HÂRTIE cum se împart banii dacă vreodată vor veni și ce are de făcut pentru ei fiecare om care e implicat. Și să vă înregistrați corect brandul la OSIM și repertoriul la UCMR.
  2. Dacă ajungeți într-o situație în care brandul e disputat, nu îl blocați. Nu îl târâți prin noroi, că nu îl mai spală nici detergentul care scoate cele mai frecvente 99 de pete. Căutați o soluție financiară, rațională, nu una sentimentală.

Precizări:

Comparația cu Rolling Stones este ridicolă. Pentru fiecare Rolling Stones există câte 10 trupe internaționale cu destinul Irisului. Pur și simplu, unii rezistă, iar alții nu. Case closed.

Există situații în care trupele se mai sparg pentru că membrii au viziuni diferite. Unii vor să evolueze într-un fel, alții în alt fel sau chiar să nu evolueze pentru “e bine așa”. Pare-se că asta a fost situația la Vama Veche.

0 Comments Join the Conversation →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *