Avem naționala pe care o merităm

 

În primul rând se numește, nu întâmplător, REPREZENTATIVĂ. Echipa națională de fotbal a României reprezintă Campionatul de Fotbal al României și prin extensie fenomenul fotbalistic românesc. Refuz astăzi să intru în discuții subiective despre cât de cocalar e Becali, ce antrenor prost e Daum sau ce personaje dubioase sunt în jurul echipelor românești și mă opresc la a constanta, statistic, următoarele date despre fotbalul românesc:

  • totalul spectatorilor care au asistat la meciurile din Liga Națională după primele 8 etape a fost de 184.000 de oameni. Adică, cu toți spectatorii care au asistat la 56 de meciuri în România, puteai să umpli de 2 ori Wembley-ul și mai rămâneau locuri. Înseamnă de asemenea o medie de 3285 de spectatori/meci, adică nici măcar Polivalenta nu se umplea.
  • toate marile echipe ale României (Steaua, Dinamo, Craiova, Rapid, Timișoara, Petrolul) au crize înfiorătoare de identitate fiind divizate între “adevăratul” și “mai puțin adevăratul”.
  • clasamentul campionatului a fost decis aproape în fiecare an prin decizii administrative și/sau verdicte de la TAS. Nu mai știu când a fost ultima ediție jucată în teren, fără retrogradări sau promovări la masa verde, fără puncte de penalizare etc.
  • pentru echipele românești, un obiectiv îndrăzneț este toamna europeană, nu primăvara europeană. Mai mult, echipele noastre nu se luptă pentru locurile de cupe europene de vreo 3 ani încoace, ci acolo joacă cine are actele în regulă.
  • nu mai există 5 jucători români care să joace fotbal de nivel înalt (adică să fie implicat alături de echipa de club în primăvara europeană.
  • s-au construit stadioane moderne, ironic, fix pentru echipe care atunci când s-au văzut pe stadionul reconstruit s-au desființat: Ceahlăul în Piatra Neamț, “U” în Cluj-Napoca, Petrolul în Ploiești, și, în curând, Pandurii în Tg.Jiu.
  • nu există niciun pic de respect față de niciun club de primă ligă, ci ironii wannabe amuzant-inteligente (Craiolguța, FCSB nu adevărata Steaua, Dinamo care se pregătește de Champions League, Astra lu’ Șumudică pariorul, CFR care câștigă cu arbitrii, Viitorul las’că știm noi cu nașu’ și finu’ plus că nu face bine Hagi să vândă jucătorii că știm noi mai bine etc.). Hahaha. Ha.
  • nu poți numi 10 persoane din fotbal (jucători, antrenori, arbitrii, oficiali) pentru care să existe vreun pic de respect. Dacă ai fi brand și ai vrea să faci o campanie cu fotbaliști, nu ai cu cine…
  • echipa națională este huiduită constant la meciurile de acasa. Vorba cântecului, “suntem peste tot în deplasare…”
  • modelul de business din fotbalul intern a fost în ultimii 20 de ani “money guarantee”. Fie că erau banii din drepturile de televizare, fie că erau banii de la UEFA pentru participarea în Cupele Europene, principala sursă de venit urmată de TOATE cluburile a fost aceasta. Nimeni nu s-a orientat spre spectatori (bilete, abonamente, merch și prin extensie sponsori) și aproape nimeni nu s-a orientat spre creșterea de jucători spre a fi plasați, ca pe vremuri, în lumea bună (Viitorul Constanța este singura excepție notabilă).

Spunem constant că “nu mai există echipe mici”, trăind din amintirea faptului că “Steaua” a câștigat acum 30 de ani (!!!) Cupa Campionilor Europeni, iar naționala a ajuns acum 23 de ani în semifinale la World Cup. Există echipe mici, iar România de acum este una dintre ele, doar că suntem prea aroganți și prea încrâncenați să vedem asta.

Astăzi, Christo Daum și Răzvan Burleanu sunt puși la zid fix de oamenii care au susținut și au salutat frenetic sosirea lor în locul generației de tâlhari Dragomir – Sandu. Real, imaginați-vă organizarea fotbalului românesc așa: aveți un calculator și ați șters de pe el Windowsul care mergea îngrozitor de prost. Dar nu ați pus nimic în loc. Vă uitați la calculator și vă întrebați de ce nu mai merge deloc.

Tu ce ai făcut pentru fotbalul românesc?

Am înțeles că patronii sunt hoți, că Daum nu e antrenor, că Burleanu e pus politic. Dar tu? De câte ori ai cumpărat bilete la meci? De câte ori ai cumpărat din magazinul oficial al vreunei echipe? Când ai spus ceva bun despre echipa ta preferată? Când ai zis “băi, dar nu toți jucătorii sunt bețivi drogați fustangii”? În general, când sau de câte ori te-ai pus de partea fenomenului și nu l-ai înjurat?

Eu mă simt reprezentat de naționala asta de fotbal care nu mai bate aproape pe nimeni. Este exact cum este întregul fenomen fotbalistic, la pachet cu toți cei care sunt implicați în el: jucători, conducători, ziariști și suporteri. Exprimă aceași indiferență ca cea pe care cu o combinație de aroganță și de bun simț elementar o spune suporterul român: “nu mă mai intereseaza fotbalul românesc, mă uit doar la Barcelona“.

Ca să fim corecți până la capăt, e foarte bine că se întâmplă așa. Ar fi fost imoral ca o țară cu un fotbal descris în rândurile de mai sus să facă mai mult. Ar fi fost nedrept față de alte țări cărora le pasă de fotbal.

Foto: sportpictures.eu

1 Comment Join the Conversation →

  1. Ce ar fi România fără Cristina Neagu? | iLoveHandball.ro

    […] nimeni nu a încercat să facă dream-team-uri la națională. Echipele naționale se numesc, după cum mai spuneam în alt context, reprezentative. Ele adună și reprezintă ce e mai bun în handbalul feminin al unei […]

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *