O să fie bine…

Ca să fiu sincer, am așteptat de mai bine de o lună evenimentul de prezentare al loturilor echipelor de handbal (feminin și masculin) CSM București, de când am aflat de el. Aseară, la Sala Polivalentă, clubul bucureștean a organizat Handball Fest, respectiv două meciuri amicale în care fetele au jucat cu Rostov-Don, iar băieții cu FC Barcelona.

Ladies first

Meciul fetelor a fost deschis de o micro-ceremonie de retragere a Cristinei Vărzaru. Pentru mine, a fost un moment emoționant pentru că îmi aminteam vremurile în care asistam la debutul ei în echipa Oltchimului… Uite așa realizezi cum zboară vremea când te distrezi. Cristina a avut o carieră minunată și mă bucur că finalul ei a fost la București și nu la Vâlcea acolo unde “minunatul public din Zăvoi” a huiduit-o la scenă deschisă când a venit în tricoul Viborgului.

Despre meci nu se poate spune mai nimic, căci a fost mai degrabă un spectacol, un joc în care atât spectatorii cât și noua antrenoare a echipei, daneza Helle Thomsen, au făcut cunoștiință cu un lot cu multe schimbări (practic din echipa de bază de anul trecut doar Gullden, Mehmedovici si Ungureanu au încăput în primul 7 de aseară). Nu ai ce previziuni să faci bazându-te pe ce ai văzut în amicalul cu Rostov. CSM nu a dat nicio clipă senzația că ia meciul în serios, mulțumindu-se să ofere un spectacol liniștit.

Spectatorii au înțeles convenția și au aplaudat aproape fiecare acțiune, inclusiv ratările. Meciul a însemnat și mult trâmbițatul debut al Cristinei Neagu la CSM. Civilizați-civilizați, dar nerăbdători suporterii bucureșteni, care, văzând cum echipa “suferă” în primele minute, cereau de la ea un miracol. Primul său gol a venit abia prin minutul 14. Sper ca fanii echpei să aibă răbdare și să înțeleagă și în meciurile oficiale că CSM nu poate sta doar în Neagu și că ea este parte dintr-o echipă care are și zile bune și zile proaste… Cristina Neagu este o jucătoare excepțională, dar nu este Mesia trimisă de Zeul Handbalului să facă minuni la București.

Am mai asistat aseară la cel mai bun meci al portăriței Jelena Grubisic de la Final Four-ul de anul trecut încoace. Am suspinat trist când am văzut că în cealaltă poartă, Mayssa Pessoa a făcut din nou spectacol. Și treabă. O groază de transferuri și de schimbări de lot, dar nu reușesc să înțeleg cum scapă conducerii echipei bucureștene elefantul din cameră: nu avem un portar pe care să ne bazăm. ‘om vedea.

La băieți

În pauza dintre meciuri, am aflat de nenorocirea de pe Rambla și mă întrebam cât de sinistră să fie coincidența asta ca evenimentul CSM-ului să aibă ca invitată echipa FC Barcelona fix în ziua în care un nebun intra cu mașina în populație în capitala Cataluniei. Înainte de meci, s-a ținut un moment de reculegere, iar când crainicul a anunțat tragicul eveniment, un oftat greu s-a auzit din sală, căci cei mai mulți dintre spectatori nu aflaseră până atunci ce se întâmplase.

FC Barcelona este și la handbal masculin așa de bună pe cum sună, iar prezența acestei echipe la București este o onoare uriașă. Nu mai văzusem un meci de handbal masculin de mai bine de 10 ani, așa că m-am bucurat de ceva nou. A fost de asemenea un joc demonstrativ, lejer, concentrat pe spectacol, în care problema câștigătoarei nu avea cum să se pună… A fost probabil o seară emoționantă și pentru Andrei Buzle, un tânăr jucător format la Centrul de Excelență de la Sighișoara care joacă pentru Barcelona, dar care a fost primit ca acasă de publicul din Polivalentă.

Momentul ridicol al serii nu avea cum să lipsească. Dintr-un entuziasm nejustificat, crainicul sălii a “instigat” spectatorii să facă valuri, fără să se prindă, vorba bancului, că nu au pus apă-n piscină. Sala nu s-a umplut, dar au fost vreo 3000 de spectatori, plătitori și abonați, ceea ce pentru o joi de august nu e rău deloc, dar e imposibil să faci valuri cu ei. La câteva minute doar de la tentativa eșuată de val, s-a făcut “un apel la rugămintea Oanei Manea”. Respectiv, posesorul autoturismului cu numărul-nu-știu-cât a fost rugat să meargă la mașină pentru că Oana vrea acasă, iar mașina îi este blocată. S-a râs.

Epilog

Am rămas cu amintirea unei seri frumoase în care am văzut niște handbaliste și niște handbaliști excepționali. Au fost mulți copii, au fost destul de mulți spectatori care s-au comportat excepțional (pasiv, așa cum este publicul bucureștean, dar relaxați și bucuroși). Pe esplanada din fața sălii s-au organizat niște activări, inlcusiv o zonă unde mai întâi jucătorii și apoi jucătoarele CSM-ului au dat autografe și au stat de vorbă cu fanii. Un alt plus găsesc noul echipament al tigroaicelor. După 3 ani, probabil cea mai de succes echipă românească de la Steaua ’86 încoace, joacă într-un echipament cu care nu se face de râs. Și, deși pare o glumă, e important; căci asta arată dorința de evoluție de la CSM.

În concluzie, Handball Fest a fost un eveniment reușit, care cred că a făcut o propagandă bună handbalului, ca să folosim un clișeu preferat de presa sportivă (old habbits die hard). A fost preludiul unui sezon în care sper să vedem CSM din nou în Final Four și să vedem Polivalenta plină meci de meci.

Go tigers!

 

Foto: Silhouettes Sports

0 Comments Join the Conversation →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *