Degeaba “Noi suntem români”. Nu e suficient.

Patriotismul prost înțeles nu ocolește nici handbalul. Născută la Zalău, unde nu sunt bani de jucătoare străine, ideea că ar trebui să se interzică sau să se limiteze masiv importul de jucătoare străine în campionatul nostru câștigă teren, în special în săptămânile care urmează unui rezultat prost al CSM-ului în Liga Campionilor. Se găsește un jurnalist din care să iasă dacul și câțiva suporteri patrioți care să verse cu năduf în risipirea banului public.

Ce nu apare niciodată este o listă cu jucătoarele care ar trebui să joace în locul celor din stăinătate. Înainte de Campionatul European din Suedia, uitându-mă pe lotul naționalei noastre, am constatat ceva foarte trist. În afară de Cristina Neagu care evolua la Buducnost, România prea nu mai exporta jucătoare și mai precis nu le mai exporta la nivel înalt. Pauza din această vară a dus la un singur transfer de senzație: Cristina Laslo a semnat cu Buducnost.

În rest, avem jucătoare care evoluează la echipe de mijlocul clasamentului în Ungaria. Și atunci, revin la întrebare: cine sunt jucătoarele acelea pe care echipele românești le discriminează aducând străine ca să își ia agenții comisioane? Căci  în lipsa interesului CSM-ului pentru ele ar fi trebuit să le vezi pe la alte echipe mari. Nu a fost cazul. Încercările de echipe formate exclusiv din jucătoare locale s-au dovedit a fi nefiabile, atât Brăila cât și Brașovul fiind ridiculizate în cupele europene.

Ideea articolului însă a pornit de la știrea că Măgura Cisnădie a semnat-o pe fosta jucătoare a CSM-ului, Deonise Fachinello. Sigur că ea are acum 34 de ani, dar chiar și așa, dacă la Cisnădie ajung 6 straniere, iar nicio jucătoare de-a noastră nu mai are loc în dream teamurile de afară, problemele ar trebui căutate în altă parte.

Rămâne, bineînțeles, un mare mister ce se întâmplă cu jucătoarele de la tineret, generații întregi care nu confirmă ca senioare. Sigur, numărul din ce în ce în ce mai mare de modele, hostesse și dansatoare provenite din jucătoare de handbal retrase, căci doar sportul face corpul frumos, e și el un indicator că ceva nu merge deloc bine. Ar trebui să ne îngrijoreze și faptul că anul trecut 2 echipe nu au terminat campionatul, dar și faptul că Zalăul a ajuns pe podium pentru că nimeni altcineva nu a încercat cu seriozitate să ajungă acolo.

În acest context ușor apocaliptic, soluția de desființa performanța prin interzicerea sau limitarea jucătoarelor străine mi se pare cea mai proastă idee. Nu văd ce ar putea să iasă bun din faptul că nu am mai avea nicio echipă care să facă performanță, deci care nu va mai arăta tinerelor viitoare jucătoare că “uite, ăsta e handbalul”. Nici din faptul că ne vom rula între aceiași 10-12 antrenori români care au ajuns la vârste onorabile (nu zice nimeni că nu au fost foarte buni, dar vremurile se schimbă…).

FRH ar trebui să se concentreze să transforme handbalul în sport de mase, să se joace peste tot și la orice vârstă. Să aducă copii la cluburi și să învețe cluburile să performeze (performanță nu înseamnă doar locul 1 la Campionatul Nu Știu Care, înseamnă și sute/mii de sportivi legitimați și plătiți la zi, și mii de spectatori în sală etc.). Mai puțin să încurajeze sau să mențină reguli împotriva firii (deja avem stupizenia cu talia, nu e nevoie de restricții suplimentare).

Handbalul este cel mai frumos sport. Să-l păstrăm așa. 🙂

0 Comments Join the Conversation →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *