“Ai grijă de numele tău”

Una dintre bătăliile constante în industria muzicală se dă între cântec și branding. Ca să fiu răutăcios, în principiu, compozitorii care nu se pricep la promovare susțin că tot ce ține de marketing și branding în jurul unui artist este zero barat, iar ceea ce contează cu adevărat este cântecul. Dacă ai cântecul acela bun, nu mai contează nimic.

Ceea ce dintr-un anume punct de vedere, este un truism. Sigur că dacă ai acel cântec genial, el își va găsi singur drumul. Dar ce faci că 95% dintre piese nu sunt hituri autentice. În plus, cum faci, dacă tot știi că un cântec excepțional se promovează singur, să îl scrii?! Căci genialitatea nu vine la comandă și trec luni sau chiar ani în care scrii cântece medii sau, să fim optimiști, chiar bunuțe, dar nu investești în branding, așa că brandul tău se scrie singur. Și astfel ajungem la

Preconcepția rea.

Hai, fii sincer, nu e ca și cum ai da play noului cântec al lui Fuego și l-ai asculta de la zero, fără să ții cont de ceea ce știi deja despre artist. Practic, în proporție de peste 75%, presupunând că mai dai play piesei unui artist care fie ți-e antipatic fie ți se pare plictisitor, știi de la bun început dacă îți place sau nu. Ghici ce!? Asta li se întâmplă și celorlalți oameni.

Iar acesta este rezultatul brandingului. Indiferent că este vorba despre un brand coerent cu care nu rezonezi sau despre un brand abandonat și prăfuit, dacă artistul respectiv nu te-a convins să îl iubești până în momentul în care dai play cântecului, are nevoie de un cântec genial ca să îți schimbe părerea. Țin să îți amintesc că maxim 5% din piese sunt geniale. La polul opus însă, există și

Preconcepția bună.

Pe un drum fără sfârșit, de genul București – Cluj cu mașina, un prieten dăduse play noului album Maroon 5 și își întreabă soția:
– “Îți place piesa asta?”
– “Ce este?”
– “Albumul nou al lui Maroon 5”
– “Normal, e Maroon 5”

Practic, nu apucase să asculte măcar o strofă și un refren, dar avea o opinie pozitivă, exprimată puternic, bazată pe ceea ce înseamnă brandul artistului care cânta piesa. Dacă ești artist și ai reușit să îți construiești o asemenea identitate, viața ta va fi frumoasă și tot ce trebuie să faci este să nu dezamăgești.

Alături, găsiți coperta albumului trupei Coldplay numit “Mylo Xyloto”. Albumul s-a descurcat bine în România, menținând ideea că trupa britanică este una cu atitudine, una care face muzică bună. Întreaga identitate vizuală propusă de Coldplay cu acest album a fost de asemenea lăudată, percepută arty-urban-cool, mai ales după ce fanii români au fost la concert. Acum vă rog să faceți un exercițiu și să vă imaginați că în loc de “MyloXyloto” ar scrie cu același font și evident pe același fundal “Smiley” sau “Anda Adam” sau “Vama“. L-ați mai percepe la fel indeferent de numele scris pe el?

M-am lovit de această problema când am făcut o analiză de brand pentru un artist de care nu mai păsa nimănui. Orice făcea, bine sau rău, trecea complet neobservat, iar oamenii din industrie spuneau “Mai lasă-mă cu ăia că nu au mai făcut nimic de 10 ani“. Căci, nu o să credeți, și oamenii de radio și casele de discuri și organizatorii de concerte, chiar dacă se ascund în spatele unor alegeri științifice, au la rândul lor preconcepții, exact ca fanii. În cazul lor, preconcepția este că un artist va avea sau nu succes în funcție de ce și cum s-a întâmplat cu el sau cu alții asemenea lui în trecut.

Astfel, ne trezim în cercul vicios în care cei care au succes au succes și pentru că deja au succes, iar cei care nu au succes nu au succes pentru că nu au mai avut succes. De parcă nu e suficent, încercările de a trece din vagonul de marfă în cel în care cântă orchestra, pot părea penibile și pot să strice și mai rău brandul și așa prăfuit. Nu diferă prea mult față de ritualul împerecherii, unde contează mai puțin ce face decât cine face.

De aceea, artiștii care funcționează sunt atenți cu brandul lor. Vorbeam cu Carina Sava (pe care am numit-o fetița care l-a luat pe nu în brațe) și ajunsesem fix la concluzia asta: că uneori, în industria asta este mai important ce NU faci decât ce faci. Ca orice teorie, este desigur discutabilă și are mai mult de 50 de nuanțe de gri. Dar, revenind la obiectul discuției, bineînțeles că este important să faci cântece bune, este foarte bine să te concentrezi pe asta, muzician fiind. Dar ia-ți o echipă sau un consilier sau un coleg care să îți consolideze brandul; și să îți organizeze o armată de fani.

1 Comment Join the Conversation →

  1. FC(IRI)SB – cristianstan.today

    […] de basme la 50 de ani. Dar, după cum spuneam, având în vedere că trăim niște vremuri în care brandingul e cel mai important, criza identitară și/sau blocarea repertoriului sunt cele mai rele lucruri care se pot întâmpla […]

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *