Insolvența instituțiilor Statului

În ultimele zile, am avut cu toții ocazia de a da, din nou vina pe Stat. Mai întâi, ușor exagerat în cazul accidentului aviatic, apoi pe bună dreptate în cazul dezăpezirii. Sau a lipsei de reacție în fața înzăpezirii. Nu vreau să insist pe primul subiect, pentru că au făcut-o alții, dar voi reveni. Pe subiectul șoselelor și drumurilor înzăpezite, au apărut, ca la orice subiect trendy, și unii care au spus “În loc să puneți mâna pe lopeți, așteptați să vină Statul să vă dea zăpada”. Plus nemuritorul “pe vremea lui Ceaușescu… era altfel”. Ceea ce nu e 100% greșit, dar nici corect nu e.

Păi da, era altfel. Susțin în continuare ideea că nu te poți aștepta de la Guvern sau Primărie să-ți rezolve problemele; că pasivitatea socială nu duce la nimic bun. Însă: pentru ca tu, cetățene ,care scrii “puneți mâna pe lopeți” să primești un salariu lunar de 1500 ron, Statul încasează (cumulat de la tine și de la angajatorul tău) aproximativ 1000 ron. Plus taxe de drum, accize la benzină, taxe de poluare, taxe de prima înmatriculare etc. Dacă sfârșesc eu prin a da zăpada de pe drum cu lopata, vă întreb pentru ce mai plătesc taxe? Sau unde se termină răspunderea Statului? Sau când începe ea?

Căci, pe principiul ăsta, e simplu să fii Stat. Putem extinde: vreți acum servicii de sănătate? Nu luați voi mai bine 2 aspirine (eventual una a săracului) și așteptați să vă treacă? A funcționat atâția ani… Dar cum vrei să îți prind eu hoțul telefonului mobil? Hai, zău, pentru 400 ron vrei să mobilizăm Poliția și Parchetul? Ele oricum sunt preocupate să asculte telefoane și să dea amenzi de circulație pentru că ai mers cu 62 kmh în satul de pe drumul “național” nedezăpezit de CNADR, care ADMINISTREAZA drumurile naționale (doar băncile “administrează” conturile clienților mai pasiv, dar ăsta e un alt subiect). De educație, doar știți că n-avem bani… Dați și voi niște bani la meditații, sau ce naiba, acum cu internetul ăsta copiii chiar nu pot să își găsească singuri informațiile? Nu mai vreau să continui cu hiperbola pe justiție, pentru că deja m-am enervat :). Dar sunt sigur că ați prins ideea.

Relația cetățeanului cu statul este una contractuală. Un contract obligatoriu, un soi de jaf legal cum îl numea un celebru sociolog britanic acum vreo 2 secole: tu le dai taxele, ei au grijă de problemele sociale. Problema este că Statul (în cazul nostru cel român, dar cu siguranță și altele de pe glob) nu prea își îndeplinește contractul. Spune că nu are bani. Și te enervează, pentru că tu i-ai plătit. Da, dar alții nu au plătit, replică el; sau nu au plătit suficient. Păi atunci, să ceară insolvența, așa cum se întâmplă în mediul privat. Să intre în reorganizare, să propună un alt model statal, căci așa cum merge el, e clar că nu duce nicăieri.

Aproape off-topic, fix d-asta s-a cerut ca cineva dintre autorități să plătească în cazul accidentului aviatic: pentru că ne face să ne întrebăm “cu ce se ocupă instituțiile statului?”. Clar că nu era nici treaba lui Ponta nici a lui Stroe și nici a primarului din Beliș să găsească avionul. Mai mult, după cum am zis-o pe pagina pe de facebook, consider că dacă am avut 75% supraviețuitori, operațiunea de salvare a fost, cinic, un succes. Dar situația în sine ne amintește că plătim taxe și Statul nu face nimic. Că avem obligații, nu și drepturi. Cu excepția celui de a-i vota. Pe ei.

 

* articol publicat inițial pe 28 aprilie 2014 pe cristian-stan.com
Photo credit: Shields.Jared via VisualHunt / CC BY-NC-SA

0 Comments Join the Conversation →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *