Azi serbăm iar Victoria

Sunt deja 22 de ani de la Revoluția din 1989. O parte dintre voi aproape că nu știu despre ce vorbesc, fie pentru că aveau doar 2-3 ani, fie pentru că erau doar un proiect al părinților lor. Aveam 9 ani în ’89, dar, copil precoce fiind și crescut cu Europa Liberă în casă, amintirile de atunci îmi sunt destul de vii; așa cum au fost ele prin ochiii mei, într-un apartament din Drumul Taberei. Îmi amintesc cum speranțele renășteau, fiecare începea să viseze și să abereze; visele erau simple: se refereau la o viață mai bună. Nici nu era greu să obții o viață mai bună atâta timp cât nu aveai de unde să cumperi mâncare, căldura era cu porția (o porție foarte mică), programul la TV era de 2 ore, iar în orice grup de 3 persoane, erau cel puțin 3 turnători…

Îmi amintesc de primul reality-show, era un soi de Big Brother, unde s-au născut primii favoriți – Ion Iliescu și Petre Roman. Silviu Brucan a fost cea mai slabă verigă și a fost eliminat primul, pentru că strica atmosfera. Auzi tu, să spună el că poate peste 25 de ani vom ajunge și noi undeva… Aaa… Moșu’ avea dreptate. Au trecut 22 de ani, iar să visezi că în următorii 3 ani România va renaște e ca și cum, la fotbal, ai spera în victorie când e 4-0 pentru ei și mai sunt 10 minute. Ar fi bun și-un egal, dar nu cred. Vorba ‘ceea, se poate, dar e imposibil :). Lucrurile bune iau timp; iar Revoluția noastră, în mințile intelectuale, presupune(a) formarea unei societăți libere pe ruinele unei generații umilite și sărăcite de un comunism sălbatic. Nimeni n-a știut exact ce vrea în acești 20 de ani (poate cu excepția lui Iliescu, dar planul lui nu ne-a plăcut). Oamenii vor reformă până când reforma îi atinge, iar politicienii s-au jucat atât de mult de-a alegerile încât au uitat care e scopul. Vorbesc pe față despre “jocul politic” și despre cum ceilalți vor să fie la putere pentru a își obține avantaje personale și pentru a fura.

După părerea mea, pentru oamenii obișnuiți, Revoluția a fost despre mâncare, mașină și televizor. Și a învins. Sigura schimbare indubitabilă este că avem un supermarket sau un hypermarket la fiecare colț de stradă (și deși nimeni nu are bani, toate sunt pline; n-am văzut niciun Carrefour închis…), avem mai multe mașini decât locuitori și peste 50 de posturi TV naționale (plus cele locale, plus cele de-afară… ne uităm la TV și retroactiv…). Dreptul de a călători l-am obținut târziu. Mai întâi ne cereau vize, după aia am descoperit că nici bani n-avem; super. Libertatea de exprimare și dreptul la opinie nu am înțeles nici astăzi ce înseamnă. Când vezi că este invocat de ziare colorate pentru a publica ultima bârfă despre un fotomodel și un fotbalist, de televiziuni necenzurate de bunul simț care difuzează aberații becaliene (sau similar) până la epuizare, de hip-hoperi care vor dreptul de a înjura și fuma iarbă la televizor ș.a.m.d, e lesne să îți imaginezi că cei care s-au luptat pentru aceste drepturi se răsucesc în mormânt.

Mă enervează cei care fac pe interesanții că “asta n-a fost revoluție” și invocă conspirații macro-politice (conspirații pe care nu le neg, de altfel). Explicați-le asta celor care-și plâng morții în Cimitirul Eroilor Revoluției. Dar și celor care au strigat “Jos Ceaușescu” cu toată convingerea. Și celor care de acasă sprijineau cu gândul tot ce se întâmpla în piață. Apoi uitați-vă la sensul literar al cuvântului “revoluție” și spuneți-mi unde nu corespunde. Este evident ce s-a ratat în ultimii 22 de ani. Dar putem să ne concentrăm pe ce am câștigat?

  • alegeri libere (că nu avem de unde alege, e altceva);
    dreptul de a înființa o afacere (chiar și așa greoi cum e sistemul, putem să o facem);
  • avorturile nu se mai fac ca în filmul 4-3-2;
  • 27 de grade în casă iarna (vă mai amintiți cele 3 pături de-altă-dată?);
  • dreptul de a ne muta la Paris doar cu buletinul (chiar dacă nu prea ne folosim de el, acum 23 de ani era o glumă);
  • ne putem îmbrăca occidental și avem telefoane mobile (nord-coreenii și cubanezii n-au);
  • putem înjura în liniște pe oricine, putem exprima orice punct de vedere (am spus mai sus că nu știm să înțelegem dreptul la liberă exprimare)…

 

Photo credit: bastienwilmotte via Visual hunt / CC BY-NC-ND

0 Comments Join the Conversation →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *